Am ajuns la jumătatea perioadei de campaniei.
Mulţi şi-au exprimat nemulţumirea că nu sunt prezent şi pe blog. Observaţiile, criticile lor sunt îndreptăţite. Pe site am încercat să postăm ştiri şi mesaje de actualitate, însă blog-ul este exclusiv sarcina mea, iar din cauza programului meu foarte încărcat n-am mai avut efectiv timp fizic pentru a mă aşeza în faţa calculatorului să scriu.
De la ultima însemnare pe blog a mai căzut un guvern, dar din păcate voinţa majorităţii parlamentare este din nou ignorată de preşedinte, Johannis neavând nici de această dată şansa formării unui guvern. Referitor la acest fapt mi-am expus deja punctul de vedere şi în alocuţiunea rostită în Parlament.
Între timp am fost în aproximativ 120 de localităţi, avem parcurşi mii de kilometri, iar cel mai important este faptul că avem în spate mii de strângeri de mână, încurajări, sfaturi şi critici deopotrivă.
Ţelul nostru va fi dovedirea forţei comunităţii noastre. Ţelul nostru va fi succesul comun. Simt că majoritatea oamenilor au înţeles acest lucru şi îşi doresc acest succes.
Cel mai recent, în cursul dimineţii de azi, am fost la Tureni judeţul Cluj. Le mulţumesc maghiarilor şi românilor de acolo, le mulţumesc maghiarilor din întreg judeţul Cluj pentru întâlnirile de ieri şi de azi, de asemenea le mulţumesc oamenilor din judeţele Satu Mare, Mureş, Harghita şi Covasna, deoarece în toate aceste regiuni am fost deja prezenţi. Şi le mulţumesc celor din Ghimeş-Făget, judeţul Bacău, românilor şi maghiarilor din Oltenia, pe care am avut ocazia să-i întâlnesc.
Azi urmează judeţul Alba, mâine Sibiu, apoi Arad.

Fără categorie | 8 comentarii »

O dată cu moţiunea de cenzură citită azi, UDMR şi PNL pot să readucă democraţia care a cam lipsit din România de o vreme încoace. Nu aş dori să anticipez şi să dau dimensiuni cosmice acestui eventual succes, deoarece votul din Parlament urmează abia săptămâna viitoare (putem să ne aşteptăm la surprize din partea noii formaţiuni din opoziţie, PSD).

Cert este că introducerea moţiunii este – de această dată – o încercare mai curajoasă prin care s-ar limita puterea guvernului acaparator. Şi ar fi un lucru mare dacă, fie și numai această limitare, s-ar realiza!. Dacă moţiunea de cenzură va trece, Boc şi „echipa sa atotştiutoare” nu va mai putea emite de exemplu ordonanţe de urgenţă, nu va mai putea să evite parlamentul în materie de legiferare. Și tocmai acest lucru ar fi un pas înainte faţă de starea actuală.

După ce PSD a ieşit de la guvernare, „primul 11” al lui Boc a fost „băgat în priză”. A emis o ordonanţă de urgenţă privind referendumul care este anticonstituţională, pentru că impune un termen limită şi sarcină Parlamentului. Curtea Constituţională a declarat neconstituţională ordonanţa de urgenţă nr. 37. Drept răspuns, Boc şi echipa au emis o altă ordonanţă prin care au reluat dispoziţiile ordonanţei 37. După informaţiile noastre, în momentul de faţă, domniile lor doresc să modifice legea electorală tot printr-o ordonanţă de urgenţă. Între timp, ţin cu pumnii strânşi cheia de la un minister, cel de interne, pe care-l percep ca fiind însuși raiul, şi a cărui conducere i-au încredinţat-o lui Blaga.

De ce putem vorbi doar de o limitare chiar şi în cazul unui succes? Şi acum, ca de altfel de fiecare dată, răspunsul trebuie căutat în Constituţie. Legea fundamentală nu prevede termene cu privire la momentul până la care şeful statului trebuie să numească noul premier. Şi, în măsura în care preşedintele superactiv se foloseşte de această portiţă constituţională, alegerile vor fi organizate tot de către guvernul Boc.

Fiecare mişcare a fost calculată bine: de la ieşirea PSD de la guvernare şi până la posibilele mutări ale opoziţiei. În paralel cu precipitata epurare guvernamentală, preşedintele a luat în calcul şi faptul că, în cazul referendumului, legislaţia îi permite să ocolească Parlamentul. Traian Băsescu sau consilierii săi au jucat un şah excelent.

Întrebarea este: ce anume câştigă ţara din toate acestea? Aceluia care, pe baza celor prezentate mai sus, i-ar trece prin minte să-l „admire” pe preşedintele ţării, i-aş supune atenţiei următorul raţionament. Potrivit observaţiilor analiştilor democraţiilor consolidate, un sistem funcţionează democratic atâta vreme cât cei care exercită puterea nu forţează limitele legale prevăzute, prin nici un fel de acţiune a lor. Și asta pentru că nu vor, sub nici o formă, să planeze asupra lor nici cea mai mică urmă de îndoială care i-ar conduce pe oameni la concluzia că abuzează de puterea care le-a fost conferită.
La noi din păcate trendul este altul, este chiar opusul. De aceea este necesară moţiunea. Eu sper în succesul ei!

Fără categorie | 12 comentarii »

Un prieten a consemnat evenimentele politice ale ultimelor luni. Mi-a plăcut. Iată ce “zice”:

“Astăzi, 1 octombrie 2009 pe la orele prânzului la maternitatea din P-ţa Victoriei s-a născut criza politică. Nou-născutul a venit pe lume neasistat de cel care a fost naş de cununie a celor doi soţi, care şi-au pus pirostriile în urmă cu nouă luni.
Au fost nouă luni în care mariajul a avut suişurile şi coborâşurile lui, cu o lună de miere petrecută în condiţii de austeritate în staţiunile montane recomandate de madam Udrea, cu multe certuri şi împăcări, cu dezlegări de farmece şi promisiuni solemne de a nu se mai pârâ reciproc la mama soacră sau tatăl socru, cu jurăminte de a nu se mai atinge de alcool făcute în faţa altarului. Ce mai, o întreagă romanţă mioritică cu parfum de Dâmboviţa. Există o dulce vorbă românească: dragoste cu sila nu se poate. Dar, părerea noastră, măcar sexul să fie protejat. Şi până la botezul noului-născut, preşedintele se prinde în horă în inima Ardealului cu viitorii ingineri ai ţării. Bravos naţiune! Halal să-ţi fie!”

http://jugatibor.blogspot.com/

Fără categorie | 2 comentarii »

Astăzi am votat în Parlament pentru ca lucrurile să revină la normal în România. Guvernul a elaborat o lege care nu slujeşte binele comun, iar în demersul său nu a luat în considerare protestul vehement al celor vizaţi direct de acest act normativ.
Nu a contat nici revolta pe deplin îndreptăţită a senatorilor şi deputaţilor pentru faptul că ei ca şi cei reprezentaţi de dânşii au fost marginalizaţi în procesul de elaborare şi adoptare a acestui act normativ de o deosebită importanţă.

Cum poate Guvernul să se uite în ochii oamenilor?
Cum am fi putut noi să-i privim în ochi, dacă nu am fi încercat să oprim nedreptatea socială inclusă în această pseudo-lege, chiar şi cu puţina forţă de care dispunem în opoziţie.

Guvernul, aidoma unui tinerel mofturos, încrezut şi destul de caraghios, în plină criză şi laolaltă cu alte demersuri şi măsuri grave din punct de vedere social, a venit cu o lege a salarizării unitare cu caracter temporar şi care va fi înlocuit în cele ce urmează cu o altă lege. Guvernul a mai menţionat: „Asta e! Vă place, nu vă place, o aveţi!”
Cele două partide de guvernământ în formidabila lor neîncredere reciprocă, au încercat să convingă opoziţia să nu mai iniţieze moţiunea. Se temeau: ce se va întâmpla dacă celălalt partener va vota cu opoziţia…

Punctul de vedere al UDMR eu am prezentat-o astăzi în faţa celor două camere ale Parlamentului. Am înşirat motivele pentru care noi am iniţiat această moţiune.
Am spus şi faptul că nu poate fi permis un astfel de demers: a forţa limitele legii tocmai în instituţia ţării care face legi însemnă nu numai un prost exemplu. Practic este punerea sub semnul întrebării a statului de drept.

Am menţionat şi faptul că legea salarizării unice a bugetarilor este prost elaborată pentru că: vor lucra mai mult pentru un salariu mult mai mic, menţinându-se doar nivelul contribuţiilor la bugetul de stat. După toate acestea, ar putea să tot încerce să îndeplinească porunca prezidenţială: „Să trăiţi bine!” Nu cred că le va reuşi.

Prim-ministrul Emil Boc tot explica deunăzi că totul este în regulă în această ţară – de la legea salarizării unice până la nivelul de trai. Aceasta este România pe care o vede dânsul prin ochelarii săi. Realitatea este însă alta.
I-aş împrumuta cu mare plăcere premierului proprii mei ochelari. Poate atunci ar reuşi să vadă adevărul.

Fără categorie | 3 comentarii »

La limita prevederilor Constituţiei, sfidând bunul simţ şi principiile democraţiei parlamentare troica Băsescu-Boc-Geoană, prin portavocea Emil Boc și-a asumat marţi după-masă răspunderea pe trei legi, care nu au nicio legătură una cu alta.

De la începutul verii coaliţia tot sperie societatea cu cele trei legi, iar majoritatea de 73% pare de prisos din moment ce PSD şi PDL fug mâncând pământul de dezbaterea din Parlament.

Legea privind salarizarea unitară este cea mai necugetată dintre cele trei. Pe deoparte nimeni nu este mulţumită de ea, pe de altă parte nu oferă soluţii la problemele majore ale sistemului de salarizare.
Păstrează acea deosebire neîntemeiată între diferitele profesii, şi menţine o diferenţiere injustă între noii salariaţi din educaţie şi sănătate – pe care îi denigrează cu o remuneraţie extrem de scăzută – respectiv poliţiştii, judecătorii, procurorii şi angajaţii din armată, pe care îi tratează preferenţial.

Mai exact, în viziunea coaliţiei un ofiţer de armată şi un procuror încă este mai important decât un profesor sau un medic. Iar această viziune îşi pune amprenta pe noul sistem de salarizare în întregul său.
Aceasta ar fi una dintre motivele pentru care am hotărât ca împreună cu liberalii să depunem o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Boc, iar textul moţiunii să aibă la bază aceste greşeli şi neajunsuri ale legii care face obiectul asumării răspunderii.

Între timp Traian Băsescu a susţinut un discurs în faţa Parlamentului. Cel mai lung discurs din ultimii cinci ani. Doar Fidel Castro ar fi în stare să-l concureze, el însă vorbeşte liber cel puţin, am putea să remarcăm cu o notă mai cinică.
Traian Băsescu s-a lăudat pe sine ore întregi. Ceea ce a mers bine în ţara asta, i se datorează, ceea ce a mers prost, este vina altcuiva. Preşedintele este capabil de piruete fantastice. Toate meritele Guvernului Tăriceanu le-a prezentat ca pe nişte merite proprii, în răstimp a criticat acelaşi guvern pentru că nu i-a făcut pe plac. Chiar şi lauda adresată actualei coaliţie majoritare le-a formulat în aşa fel încât doar propriul partid să fie preamărit, iar partenerul de guvernare denigrat.

Mă mir, cum de nu s-a prăbuşit cupola legislativului la auzul acestei ipocrizii fără de margini.

Moţiunea este în curs de elaborare. Picanteria acestei poveşti constă în faptul că ambele partide ale covârşitoarei coaliţii majoritare sunt bosumflate la auzul moţiunii de cenzură iniţiate de opoziţie. De parcă nu ar fi cel mai natural lucru din lume. Sunt supăraţi pe noi. De parcă noi am fi partenerii de guvernare. De parcă am guverna împreună. Dau telefoane şi ne ameninţă într-o manieră balcanică, în cel mai prost sens al cuvântului, spun că acest gest va avea urmări şi să ne gândim bine înainte. În aceste momente trăiesc cu speranţa că această coaliţie supravieţuieşte doar câteva luni.

Fără categorie | Nici un comentariu »

Nu prea există lege sau pachet de legi pe care Guvernul nu şi-ar asuma răspunderea. Indiferent dacă acel proiect legislativ este întocmit corect sau este muncă de mântuială, că vizează salarizarea unitară sau educaţia, că cei vizaţi sunt de acord ori ba cu conţinutul respectivului proiect. Guvernul forţează cadrul excepţiei constituţionale fără drept de apel.

„Accesul” asumării răspunderii se întinde peste toate, Cabinetul Boc încearcă din ce în ce mai necugetat să-şi extindă puterea peste toate domeniile importante ale vieţii sociale. Nici educaţia nu face excepţie de la această nouă regulă. Iar reforma este o noţiune la modă. Fiecare ministru, care a ocupat până acum portofoliul educaţiei, a început o nouă reformă în urma căreia a măturat toate deciziile – bune şi rele – ale predecesorului său. Până la urmă, ce fel de ministru este acela, care nici măcar o „bunătate” de reformă nu poate să pună la cale, indiferent de costuri…

Reforma forţată aflată la ordinea de zi şi „telecomandată” de preşedintele ţării pierde din vedere chiar esenţa menirii ei prin simplul fapt că nu este secondată de o concepţie, de o strategie sau de o gândire constructivă despre felul cunoştinţelor pe care profesorul ar trebui să le transmită elevilor sau pe care elevii trebuie să le deţină la terminarea studiilor şcolare, liceale sau universitare.

Luptele crâncene se dau între Pachetul-Andronescu (PSD) şi Pachetul-Miclea (Băsescu, PDL), şi nu se ştie deocamdată care dintre cele două tabere va câştiga desfăşurarea de forţe. UDMR şi-a transmis ambelor părţi propunerile privitoare la predarea în limba maternă. Sperăm că, reforma nu va însemna un pas înapoi în acest domeniu şi că pachetul „câştigător” va cuprinde şi propunerile noastre.

De reţinut este faptul că nu va avea loc o dezbatere parlamentară nici pe legile educaţiei. Şi nu doar Parlamentul va fi exclus din procesul de stabilire a parametrilor reformei, ci şi cei vizaţi în mod direct de prevederile acestor legi.
Profesorii, părinţii şi elevii se vor mira cu toţii de noile schimbări din domeniu, de faptul că răul cu care s-au obişnuit a fost înlocuit de o nouă găselniţă ruptă de realitate, şi vor fi nedumeriţi: oare ce rol o fi având ei în toată această ecuaţie?

Fără categorie | 1 comentariu »

Acum câteva zile am afirmat la o televiziune de ştiri în cadrul unei dezbateri că însuşi guvernul ar trebui să intre într-un concediu fără plată prelungit, pentru că poate astfel şi treburile ţării ar merge un pic mai bine. Sau cel puţin nu ar merge mai prost.

Privind cele opt luni ale coaliţiei mamut, aproape că nu găsim nicio măsură care ar fi slujit atenuarea crizei economice. Mai că nu găsim o temă guvernamentală care să nu fi dus la o ceartă între cele două partide aflate la guvernare. Nu există nici măcar o singură măsură în cazul căreia coaliţia să nu fi pornit în direcţii opuse.
Dacă aş fi de bună credinţă aş afirma că fiecare din cele două partide ar guverna mai bine singură decât împreună. Sau cel puţin mai coerent. Nu ar crea impresia cum că în afară de ciolan nu le interesează absolut nimic.

Dinamica relaţiei dintre cei doi parteneri de coaliţie arată în mare în felul următor: luni înainte de masă, după certuri uriaşe, la finalul şedinţei coaliţiei afirmă că au pus capăt certurilor. S-au împăcat, de acum înainte doar binele public le animă activitatea. După masa târziu, partidele îi scot la înaintare pe luptătorii odihniţi din liniile doi şi trei care îşi înjură partenerii până în ceas târziu de noapte. Această stare este întreţinută şi alimentată până joi, când pare aproape sigur că nu mai există cale de întoarcere, totul pare a se destrăma în marea confruntare. Vineri de regulă domină liniştea. În aceste momente suntem predispuşi a crede că şi-au epuizat arsenalul şi că îşi vor găsi timp şi pentru problemele de interes general. La sfârşit de săptămână, sâmbătă şi duminică se împrăştie prin toată ţara şi se mitraliază reciproc din toate poziţiile. Dacă au puţin noroc, la toate acestea se raliază şi „naşul de botez” al coaliţiei, preşedintele republicii. Luni se reîntîlnesc obosiţi şi supăraţi, cu scopul de a-şi rearanja rândurile. Promit din nou că de mâine va fi ordine, vor veni reformele, vor trata criza economică, vor tăia din cheltuieli, vor descentraliza, se vor comporta responsabil şi că în deciziile lor vor fi mânaţi de binele public.

Între timp ţara s-a îndatorat în aşa măsură cum nu s-a mai îndatorat în ultimele două decenii. Nu pot să menţină în limite rezonabile nedreptăţile sociale, cu toate că ar fi de dorit să şteargă aceste nedreptăţi. Membrii aparatului guvernamental central împrăştie în mod inconştient banii publici, îşi înfiinţează reciproc diferite comisii de anchetă. În opt luni de zile au reuşit să dea măsura capacităţii lor: nu li se poate încredinţa nici măcar un câine pentru a fi dus la plimbare, darămite o ţară pentru a fi guvernată.
Băsescu a declarat că această coaliţie a fost visul lui. Eu cred acest lucru. Însă visul lui a devenit coşmarul nostru. Aşa am ajuns de la sloganul „Sa traiti bine!” cu care a câştigat alegerile în 2004 la o ţară muribundă.
Între timp el fuge de responsabilitate şi azi se comportă de parcă nu ar avea nicio legătură cu crearea acestei coaliţii.

Poate mulţi chiar cred acest lucru.

Fără categorie | 8 comentarii »